Proiecţia filmului „Săruturi şi suspine”, la Festivalul Filmului Francez

Articol de Alexandra Roman, studentă în anul III la Specializarea Jurnalism

A 21-a ediție a Festivalului de Film Francez  a fost găzduită de Universitatea de Vest din Timișoara între 16-19 noiembrie, în Aula Magna. Pe parcursul a patru zile, cinefilii au avut ocazia de a viziona 12 filme apreciate de criticii francezi, cu subtitrare în limba română. În 18 noiembrie, seara filmelor franceze a debutat cu pelicula Săruturi și suspine (Kiss & Cry), co-regizat de Lila Pinell și Chloé Mahieu.

Dominată de primele emoții adolescentine și complicitatea dintre colege, o tânără patinatoare se îndepărtează de la ambițiile sale sportive. Filmul documentează lumea nemiloasă a patinajului artistic și perioada dificilă a adolescenței. Comedia dramatică Săruturi și suspine este primul lungmetraj de ficțiune al tinerelor regizoare și face parte din programul Asociației Franceze pentru Difuzarea Independentă a Cinematografiei (ACID) de la Cannes 2017. Lila Pinell și Chloé Mahieu se remarcă prin realizarea filmului Nos Fiançailles, un documentar despre dragostea și căsătoria tinerilor catolici tradiționaliști, pentru care primesc marele premiu al festivalului Brive 2012.

Pelicula descrie viața adolescentei Sarah Ivanov, o patinatoare în vârstă de 15 ani din orașul Colmar, Franța, care are de a face cu rivalitatea între fete, tirania antrenorului și violența competiției. Dorințele adolescentine de a avea o viață normală, fără sacrificiile pe care le presupune patinajul, o distrag pe Sarah de la ambițiile sale artistice. Filmul este bazat pe multă improvizație și înfățișează persoane care își joacă propriile roluri. Sarah Bramms este o adevărată patinatoare de înalt nivel, iar Xavier Dias este antrenor de patinaj artistic la Colmar. Fără experiență în actorie, reușesc să se transpună în diferite situații, condiții și emoții.

Deși nu este o comedie muzicală, se regăsesc câteva momente de coregrafie. Muzica le permite personajelor să se exprime, să transmită ceea ce nu pot spune antrenorului, mamei sau prietenilor. În secvența de visare a protagonistei, melodia Christine a lui John Carpenter este atent aleasă pentru a da  profunzime personajului. Acțiunea se concentrează asupra tinerei, iar finalul surprinzător, atipic, în care este înfățișată delimitează filmul de alte lungmetraje pentru adolescenți.

Share Now